DISTRIBUIE ARTICOLUL

Atunci când ai o mașină scumpă, lucruri frumoase, o casă scumpă și alte simboluri ale statutului, începi să te simți de parcă valorezi mai mult și te ridici cu un nivel mai sus decât cei care nu au toate astea.

Te uiți la vecinul care are o mașină mai ieftină și îți spui: „Sunt mai șmecher, câștig mai mult. De aceea el este sărac, iar eu bogat.”

Te gândești: „Vecinul mă consideră un tip șmecher dacă am o mașină atât de scumpă”. Iar acest gând îți încălzește sufletul și îți crește stima de sine. Dacă mașina vecinului era mai scumpă, stima ta de sine scădea. Și atunci există o singură cale de ieșire – cu prima ocazie să-ți recapeți statutul.

Și acest lucru se referă nu doar la mașini.

De fiecare dată când cineva din mediul tău va avea ceva mai rău decât tine, ți se va întoarce sentimentul de superioritate regală. De asta depinde cât de fericiți ne simțim.

Charles de Montesquieu, scriitor și filozof, a spus cândva: „Dacă dorim să fim fericiți, acest lucru este ușor de realizat; noi, însă, vrem să fim mai fericiți decât alții, iar acest lucru este aproape imposibil, deoarece ne pare întotdeauna că alții sunt mai fericiți decât noi “.

În goana după fericirea artificială, oamenii se transformă în dependenți, susținându-și cu orice preț valoarea. Ei își cumpără un telefon nou, schimbă mașina, cumpără blugi și mobilă scumpă – în caz că vine cineva în vizită, folosesc neapărat parfumuri scumpe pentru a-și sublinia gustul și sofisticarea. Dar, întrucât toate astea costă scump, deseori persoanele cu patos sunt persoane care au datorii mari.

Citeste  Ce beneficii poate avea un căţel de usturoi înghiţit dimineaţa pe stomacul gol

Menținerea acestui statut efemer costă mulți bani.

Dacă ceva nu se încadrează în statut, ei vor ascunde asta în toate felurile. Și invers: ceea ce le subliniază statutul va fi anunțat în orice mod. De exemplu, odihna într-un hotel de 5 stele va fi menționată pe toate rețelele sociale, iar despre un hotel de 3 stele – se va păstra tăcerea.

Ei vor ascunde o casă ieftină în toate felurile posibile. Viața unor astfel de oameni se transformă într-o farsă. Se înșală atât pe sine, cât și pe ceilalți. Mai ales pe sine. Ei sunt siguri că aparțin unui statut simulat și ignoră faptul că acest statut este rezultatul datoriilor pe care le vor plăti toată viața.

La un moment dat, băncile nu mai dau bani ș sursa lor de bucurie și fericire se epuizează. Ei cad în depresie profundă. În același timp, vinovați pentru toate necazurile lor sunt băncile, guvernul, viața grea sau angajatorul care le micșorează pe nedrept salariul. Singura persoană pe care nu o vor învinovăți niciodată – sunt ei înșiși. La urma urmei, ei doar au vrut să fie „ca toți ceilalți” și să nu rateze anii importanți, să ia totul de la viață. Cum ar putea fi ei de vină pentru situația lor economică deplorabilă?

Henry Ford spunea: „Nu trebuie să stau într-un hotel scump, nu văd niciun motiv să plătesc mai mult pentru excesele inutile. Oriunde mă opresc, sunt Henry Ford. Și nu văd prea multe diferențe în hoteluri, pentru că în cel mai ieftin hotel te poți relaxa nu mai rău decât într-un hotel scump. Și haina asta – da, ai dreptate, era purtată încă de tatăl meu, dar nu contează, pentru că în această haină oricum sunt Henry Ford. Fiul meu este încă tânăr și fără experiență, de aceea își face griji pentru ce vor crede oamenii dacă va sta într-un hotel ieftin. Eu însă, nu-mi fac griji pentru părerile altora despre mine, pentru că îmi cunosc prețul adevărat. Și am devenit miliardar pentru că pot număra banii și disting valorile adevărate de cele false.”

DISTRIBUIE ARTICOLUL